Motto: Natură şi legendă în ţinutul lui Hercules

 

Vremea acum în Băile Herculane:

 

 

 

Comuniţăţile incluse în interiorul Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei sunt în număr de 12, dintre care cea mai numeroasă ca număr de familii este Prisăcina ( 22familii ), urmează apoi Poiana Lungă( 8 familii ), Ţaţu (7 familii ), Ineleţ( 6 familii ), Cracu Mare (5 familii ), Cracu Teilor (3 familii ), Scărişoara (3 familii ), Gura Iuţii (3 familii ), Stepăn (3 familii ), Bedina (2 familii ), Dobraia (2 familii ) şi Slătinic (1 familie ).

            Populaţia în aceste zone nu este foarte numeroasă, locuitorii având ca medie de vârstă 50 de ani. În aceste comunităţi s-au produs schimbări de mediu, dar nu de o amploare capabilă să determine degradări importante.

            Practic, numai în porţiunea în care omul s-a stabilit permanent, s-a produs o schimbare în folosirea terenurilor, mărindu-se suprafeţele de păşunat, şi inclusiv ridicarea de sălaşe, care apoi au devenit case de locuit.

            Locuitorii din aceste zone cultivă legume , porumb şi pomi fructiferi , cresc vite şi până în prezent şi-au construit gospodării permanente şi mori de apă (şi azi mai funcţionează moara de apă de la Prisăcina ).

            Legăturile dintre aceste aşezări sunt posibile doar pe poteci, folosindu-se cai sau măgari purtând samare şi doar pe anumite porţiuni, unde există mai multe gospodării, şi drumul s-a putut lărgi se pot folosi căruţe.

            Principala ocupaţie tradiţională a ţăranilor din aceste zone este creşterea oilor şi vitelor, fapt reflectat deopotrivă în arhitectura populară, etnografie şi folclor.

            Arhitectura populară prezintă aspecte particulare de mare atracţie pentru drumeţii care iubesc muntele.Peste tot unde sunt păşuni şi fâneţe , apar numeroase adăposturi numite sălaşe odăi , sau conace, locuite numai în timpul cositului.

            De menţionat, în aceste zone este faptul că de exemplu la Dobraia, există singura şcoală din zonă cu clasele I-IV unde nu există curent electric, iar copiii care vor totuşi să înveţe sunt nevoiţi să ajungă acolo de la 3-4 km distanţă şi chiar mai mult, pe jos prin pădure, în ciuda condiţiilor nefavorabile de climă peste care încearcă să treacă.

            Un alt exemplu care prezintă interes este comunitatea Scărişoara unde există doar 3 familii, din cauza drumului foarte anevoios, locuitorii din această zonă pentru a nu ocoli muntele şi a nu parcurge zeci de kilometri au improvizat scăriţe din lemn pe care să poată urca.

            Sălaşele sunt construite din lemn, au o singură încăpere şi o tindă, iar alăturat pot avea un grajd, un ţarc pentru vite şi o grădină cu pomi fructiferi şi cu straturi cu legume.

            Referindu-ne la creaţia artistică populară putem spune că nu există, ca în alte părţi centre vestite de meşteri populari, dar nu lipsesc totuşi piesele remarcabile din piele şi nici obiectele de lemn, sculptate măiestrit (leagăne de lemn in care se poarta pruncii pe potecile dintre  asezari).

            Mobilierul popular este simplu,rareori prevazut cu motive ornamentale; dar in schimb,tesaturile de interior imbodobesc toate locuintele.Dintre ele putem mentiona covoarele din camera de oaspeti,”invelitoarele” de pat,de lăvita si de leagan,precum si stergarele de tot felul.

Portul popular traditional este pastrat cu grija de femei care il etaleaza duminica la biserica si la hora sau in zilele de sarbatoare.

            Obiceiurile populare din ciclul vietii nu au un repertoriu foarte variat, dar au un farmec deosebit.Din acest ciclu putem aminti obiceiurile legate de nunta si inmormantare.

            La alaiurile de nunta,la horele in aer liber si la ospetele de prin casa cu diferite ocazii familiale,nu participa numai localnicii,ci si rudele,sau cunoscutii de prin satele vecine,iar drumetii sunt intampinati ca niste vechi cunostinte.

            Drumetul mai poate asista,ca pretutindeni in tara,la obiceiurile de Anul Nou (plugusorul) si la cele de peste an,majoritatea legate deopotriva de primavara-vara si de ocupatii (strigaturile peste sat ,iesirea cu vitele la munte,masuratul oilor).

            Vorbirea populara este reprezentata prin graiurile subdialectului banatean.Astfel,se zice frace (frate),cinara (tanara),jinere (ginere),sinje (sange),dulse (dulce),unge (unde),pra (pe).Exista multe cuvinte mostenite din limba latina,comune cu dialectele romanesti sud-dunarene ; golamb (porumbel),a custa (a trai),dar si cuvinte care tradeaza o influenta germana ; crumpi (cartofi),gosti (musafiri),zacon (obicei).Din aceste infulente a rezultat un fond de cuvinte specific banatene ca : ogas (parau),canta (galeata),uica(unchi),piparca(ardei).

            Muzica populara,ca pretutindeni in Banat,este transmisa prin intermediul cantaretilor.Reprezentativ este cantecul de joc si mai ales doina,a carei linie melodica presupune multa maiestrie in interpretare.Folclorul muzical este vehiculat prin instrumente ca fluierul,taragotul si vioara.

            Dansul popular este exprimat in principal prin hora,doiul si braul.Se joaca de maini,cu bratele pe umeri,in perechi,in cerc si in semicerc.Cel mai obisnuit dans este hora care se de

zvolta in serpuiri,in spirala,in cercuri simple sau concentrice,cu sau fara perechi la mijloc.

            Referitor la obiceiurile populare putem mentiona in aceste comunitati  nedeea (ruga banateana),obicei ce se respecta in fiecare an,la o data stabilita exact de locuitorii fiecarei zone.La acest obicei participa in general rudele sau cunoscutii de prin satele vecine,obicei cu un farmec deosebit.

            Aceasta sarbatoare este o impresionanta parada in aer liber,care se desfasoara timp de trei zile,seara la Caminul Cultural din localitatea respectiva.

            Totul se desfasoara intr-o atmosfera de sarbatoare,locuitorii fiind imbracati in haine festive ;sunt gazde primitoare pentru cei care vin la aceasta sarbatoare.Fiecare locuitor organizeaza masa pentru cei care vin in vizita,iar seara se merge la Caminul Cultural unde reprezentativ este cantecul de joc si dansurile populare (hora,doiul si braul).

            Aceasta sarbatoare se tine pana spre dimineata,cand fiecare gazda isi conduce musafirii spre casa,unde de obicei se continua petrecerea.

            Ruga banateana este o sarbatoare ce are un caracter complex,un minunat prilej pentru drumeti de a lua contact nemijlocit cu obiceiurile locului.