Motto: Natură şi legendă în ţinutul lui Hercules

 

Vremea acum în Băile Herculane:

 

 

 

        Aspectul general al reliefului şi configuraţia reţelei de văi se datoresc unei evoluţii îndelungate, desfăşurate în condiţiile unei alcătuiri geologice foarte variată.

        Formaţiunile geologice sunt reprezentate de un ansamblu de roci metamorfice, sedimentare vechi şi magmatice aparţinând domeniilor getic şi danubian, aflate în raporturi tectonice foarte complicate.

         Zona N -V a parcului este dominată de masivul Munţilor Godeanu format aproape în totalitate din roci metamorfice, unde atât culmea principală cât şi culmile secundare dinspre Cerna sunt alcătuite din şisturi cristaline ale pânzei getice: paragnaise, micaşisturi şi gnaise.

         Foarte rar, de la izbucul Cernei şi până la obârşia Cernişoarei peste şisturile cristaline se aştern petice din cuvertura sedimentară formate din conglomerate, gresii, argile violacee de vârsta permiană.

         Sectorul nordic al Munţilor Cernei de la limita cu masivul Godeanu (Valea Olanului) până la Valea Iutei are aceeaşi alcătuire din plăci metamorfice.  În această zonă Munţii Cernei prezintă înălţimi de peste 1700 m (Vf Vlaşcu Mic) din care se desprind culmi aproape paralele, prelungite în trepte descendente până în V. Cernei, cu forme mai rotunjite în partea superioară.

         Sunt scoase în evidenţă formele sculptate în calcare şi conglomerate pe văi scurte cu pantă mare, sectoare de chei greu accesibile sau chiar inaccesibile.

         Această zona aparţine domeniului autohton: un complex de roci cristaline constituite din şisturi cloritoase verzi, gnaise granulare şi amfibolite în culmile Seseminului, Mohornicului şi Culmea Mare.  Acest complex este străbătut de granitele de Cerna pe care le constatăm la nord de Băile Herculane între 7 Izvoare Calde şi V. Iutei.  Sedimentarul autohton este rezultatul mai multor cicluri de sedimente paleozoice şi neozoice.

         Munţii Mehedinţiului care însoţesc râul Cerna pe partea stângă sunt constituiţi până la sud de Arşasca din formaţiuni cristaline şi sedimentare care aparţin însă domeniului danubian.

         Rocile cristaline sunt mai variate din punct de vedere petrografic decât cristalinul getic şi sunt reprezentate de un complex amfibolitic (serie de Drăgşanu) şi de cuarţite, calcare cristaline, filite negre grafitoase.

         În zona dintre Arşasca şi Pecinişca cristalinul autohton se întinde pe suprafeţe mai reduse şi este alcătuit din şisturi cuarţitice cu sericit şi biotit, şisturi micacee (în V. Arşasca),  precum şi din gnaise fin granulate şi amfibolite la sud de Pecinişca.

         Cristalinul getic reprezentat prin seria de Sebeş este format din paragnaise cu biotit, granaţi, disten şi intercalaţii de cuarţite şi micaşisturi constituit în două fâşii înguste între Văile Ţăsnei şi Madvedului şi respectiv Pecinişcăi şi Valea lui Roşeţ.

         Sedimentarul de la Cernişoara până la Arşasca este reprezentat de conglomerate, gresii, calcare spatice, şisturi argiloase roşii, marno-calcare.  În zona Arşasca rocile sunt de o mare varietate: conglomerate, şisturi argiloase, gresii arcoziene, calcare recifole înscrise în marele abrupt.

         În lungul Cernei între cristalinele getic şi danubian se află o fâşie calcaroasă care se lăţeşte spre obârşia Cernei şi alcătuieşte relieful de ciuceve şi geanţuri, caracteristică aparte a acestei văi.

         În zona inferioară a bazinului Cernei, de o parte şi de alta a râului, formaţiunile calcaroase sunt dispuse sub formă de fâşii aproape paralele cu Cerna, între ele  apărând intercalate petice de alte roci constituind un adevarat mozaic litologic.

         Zona superioară a bazinului este reprezentată printr-o mai mare uniformitate litologică.

         În concluzie, trebuie menţionat faptul, că toate formaţiunile geologice pe care se desfăşoară bazinul Cernei sunt puternic cutate şi faliate.