Motto: Natură şi legendă în ţinutul lui Hercules

 

Vremea acum în Băile Herculane:

 

 

 

           Unul din habitatele importante atât din punct de vedere al florei, faunei, peisajului cât şi al conservării este habitatul de stâncărie.  În aceste habitate de stâncărie se dezvoltă specia endemică Pinul Negru de Banat care formează arborete analoage cu pădurile xeroterme de conifere din ţinuturile submediteraneene moesice, suprafaţa ocupată de aceste arborete în parcul naţional fiind de 1953 ha (conform amenajamentelor silvice).

            Suprafaţa Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei este de 61. 211 ha din care 75,31% este pădure.   Dintre toate speciile care se întălnesc aici Fagus sylvatica (fagul) este predominant, restul speciilor fiind reprezentate de  Picea abies (molid), Abies alba (brad), Ulmus montana (ulm), Acer pseudoplatanus (paltinul), Fraxinus excelsior (frasinul), Carpinus betulus (carpenul), Populus tremula (plopul de munte), Corylus avellana (alunul), Sorbus aucuparia (scoruş de munte), Euonymus europaeus (salba moale).

            Limita pădurii se află la 1800 m altitudine, de unde coborând întâlnim mai întâi pâlcuri de molid, brad şi fag (cu predominanţa primului) - fagul şi molidul ajung în raporturi de codominanţă aproape echivalente - , apoi intrăm în pădurile de fag, succedate în partea inferioară a bazinului Cernei, de pădurile de stejar.

            Cea mai mare extindere o are însă subetajul pădurilor de fag, acestea fiind constituite din Fagus sylvatica, F. s.  var.  Moesiaca,  Fagus orientalis, Ulmus montana, Acer pseudoplatanus iar, datorită influenţelor climatului cu nuanţe mediteraneene în componenţa pădurilor de fag (pe versanţii sudici) se regăsesc Quercus petraea, Acer pseudoplatanus.

          La altitudini de aproximativ 1800-1700 m unde predomină pajişti de ierburi pitice se întălneşte Rhododendron kotschy (smirdarul) -care este o specie ocrotită - , iar de la altitudini de 1500-1800 întălnim şi Vaccinium myrtillus (afinul).   

           Sub înălţimile de 1800-1700 m se remarcă prezenţa jnepenişului care face trecerea spre etajul forestier.  El este reprezentat de Pinus montana ( jepi) în partea de nord şi nord-vest a parcului  şi de Juniperus nana (ienupăr) în zona Arjana, culmea Munţiilor Mehedinţi şi în culmea Oslea Românească.  Jnepenişul nu constituie masive compacte ci formează tufărişuri cu suprafeţe reduse.  În partea nordică a Munţilor Godeanu (căldările Galbena, Paltina) jnepenişul are o extindere mare, în schimb în partea sudică arealul de răspândire a jepilor este mult mai restrâns, dezvoltându-se în special pe versanţii nordici uneori urcând până la 2000 m altitudine. 

            Habitatele acvatice din parcul naţional sunt reprezentate de râul Cerna, râul Motru, pâraie (afluenţi ai Cernei şi Motrului),  lacurile de acumulare de pe cele două râuri (Iovanu, Prisaca pe Cerna şi Valea Mare pe Motru), acumulările glaciare temporare din Munţii Godeanu, bălţile şi iazurile existente în zona Cerna Sat.

            Datorită scăderii debitului Cernei prin devierea apei din cauza hidrocentralelor există unele consecinţe, efecte negative asupra echilibrului natural:

           - izvoarele termominerale într-un viitor nu prea depărtat ar putea seca,

           - se modifică fauna acvatică în special cea piscicolă din întregul ecosistem al bazinului Cernei,

          - iar cel mai grav efect negativ - datorită reducerii debitului Cernei pe un sector de circa 40 km - modificarea ionizării aerului şi a climatului local.