Motto: Natură şi legendă în ţinutul lui Hercules

 

Vremea acum în Băile Herculane:

 

 

 

         Reţeaua hidrografică de suprafaţă este înscrisă în bazinul alungit, îngust şi asimetric al râului Cerna cu afluenţii lui.

         În general reţeaua hidrografică este foarte variată, atât ca aspect cât şi ca regim, fiind influenţată de diversitatea litologică a bazinului.

         Râul Cerna a fost numit de romani Tierna, apoi Dierna, iar după venirea slavilor a căpătat numele care este actual şi astăzi.

         Cerna propriu - zisă începe de la împreunarea Izbucului ce apare de sub Ciuceava Chicerii, cu apele Cernişoarei ale cărei izvoare se află la peste 9 km amonte sub Vf.  Paltina la 2070 m altitudine.  Bazinul hidrografic al Cernei este puternic asimetric, marea majoritate a afluenţilor fiind pe partea dreaptă.  Afluenţii mari ai Cernei având lungimi între 8-10 km îşi au obârşia în Munţii Godeanu la altitudini mari (Cărbunele format prin unirea pâraielor Cărbunele şi Rădoteasa; Iovanul format prin unirea pâraielor Mocirliu şi Scăriţa; Balmeşul; Olanu format prin unirea pâraielor Mihoc, Olănelul, Pârâul Lung şi Sterminosul).

         Între Balmeş şi Olanu sunt două pâraie scurte Naiba şi Curmezişa.

         În zona Munţilor Cernei bazinul îşi menţine forma asimetrică, principalii afluenţi aflaţi în aceasta zonă: Mihalca, Iauna (fomată prin unirea pâraielor Iauna Mare cu Iauna Mică), Topenia, Naneşul, Iuta, Prisăcina şi Bedina îşi au izvoarele la altitudini cuprinse între 1300-1700 m şi debite relativ constante şi fără pierderi subterane.

         Versantul stâng al bazinului Cernei prezintă două zone diferite determinate de structura geologică.

         Partea de nord prezintă cele mai lungi cursuri permanente ale pâraielor, dar cu lungimi ce nu depaşesc 3-4 km cei mai importanţi afluenţi fiind: Râmnuţa Mare, Râmnuţa Mică şi Arşasca unită cu Ogaşul Dracilor.

         Jumătatea de sud prezintă o reţea hidrografică slab dezvoltată, văile având cursuri de apă temporare cu pierderi mari în patul văilor. În această zonă sunt caracteristice văile seci şi văile oarbe.

         O caracteristică deosebită a râului Cerna este curgerea rectilinie pe o distanţă mare, precum şi unghiurile de confluenţă de cca 90?.

         Trebuie menţionat faptul că pe râul Cerna s-au construit două baraje, două lacuri de acumulare:Barajul Prisaca cu un volum de cca 14 mil.  mc apa şi Barajul Cerna cu un volum de 120 mil.  mc apa care face parte din triunghiul hidroenergetic Cerna-Motru-Tismana.

         Râul Cerna are o alimentere mixtă şi anume 54% din apele subterane şi 47% din apele de suprafaţă, pe parcursul lui constatându-se schimburi sensibile în unele sectoare între apele subterane şi cele de suprafaţă.

         Izvoarele minerale sunt generate de apele de infiltraţie, care pătrund în zonele de fractură până la 1200 m adâncime, unde sunt încălzite şi mineralizate, apoi ies la suprafaţă în malurile Cernei.

         Apele minerale, în special cele din zona staţiunii Băile Herculane, prezintă de regulă debite constante, sunt ape termale cu temperaturi de 40-60?C, sulfuroase, clorurade, sodice, calcice, hipotone şi conţin oligominerale. Ele au determinat încă de pe timpul romanilor organizare staţiunii Băile Herculane cu recunoaştere internaţională la ora actuală.