Motto: Natură şi legendă în ţinutul lui Hercules

 

Vremea acum în Băile Herculane:

 

 

 

            În condiţiile unei uniformităţii litologice, prin predominarea pe de o parte a grupei de şisturi cristaline asociate cu roci eruptive şi cu roci sedimentare vechi (gresii, conglomerate), iar pe de altă parte marnocalcare şi calcare învelişul de sol este relativ uniform şi suferă modificări altitudinale în general regulate.

            Principalele grupe de soluri întâlnite în cuprinsul Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei se pot clasifica astfel:

1.         Soluri brune podzolite (local soluri argiloiluviale podzolice), soluri brune şi brune acide (BP, B);

2.         Soluri brune podzolite şi brune acide (BP, Bo);

3.         Soluri brune şi soluri brune podzolite (BM, BP);

4.         Soluri brune acide (Bo);

5.         Soluri brune acide şi soluri brune podzolice feriiluviale (Bo, Bfe);

6.         Soluri brune acide, subalpine, podzoluri humico-feriiluviale şi soluri brune podzolice feriiluviale (AB);

7.         Podzoluri humico-feriluviale şi soluri podzolice brune feriiluviale(P);

8.         Rendzine (negre şi brune), soluri brune şi roca la zi;

9.         Soluri aluviale şi aluviunile.

1.         Soluri brune podzolite (local soluri argiloiluviale, podzolice), soluri brune şi brune acide (BP, B) ocupă o fâşie relativ îngustă pe malul drept al Cernei, la vest, nord-vest de Băile Herculane unde urcă până la 900 m.  Ele au substrat rocile metamorfice, constituite din micaşisturi, paragnaise şi migmatite metatectice, prin alăturarea cărora s-au format depozite aluviale şi deluviale fine şi de mare grosime cu o cantitate mare de lut şi argilă care favorizează desfăşurarea proceselor argiloiluviale.

2.         Solurile brune podzolite şi soluri brune acide (BP, Bo) apar ca asociaţii între 900 şi 1400 m ocupând o suprafaţă mică şi discontinuă, pe versanţii cu expoziţie estică ai culmii Arjana şi văii Prisăcinei.

3.         Solurile brune şi solurile podzolite (argiloiulviale BM, BP) ocupă o suprafaţă redusă ca o fâşie îngustă pe cumpăna de ape dintre Belareca şi Cerna, şi anume Culmea Mohornicului şi Culmea Mare (928 m), apariţia lor fiind legată de suprafeţele relativ netede şi slab înclinate cât şi de substratul de roci metamorfice (micaşisturi şi paragnaise) şi sedimenatre (conglomerate, gresii, şisturi argiloase).

4.         Solurile brune acide (Bo) sunt cele mai răspândite dintre tipuri de sol întâlnindu-se începând de la altitudinea de 150 m până la 1450 m.  Intercalările masive a calcarelor fac ca arealul lor să fie discontinuu, dar cea mai mare suprafaţă se află în amonte de confluenţa Cernei cu Topenia, unde ocupă ambii versanţi până aproape de Obârşia Cernişoarei.  Suprafeţe mai restrânse se întâlnesc în extremitatea sud-estică a bazinului Cernei şi la nord de Băile Herculane.  Arealul lor este caracteristic unui climat umed şi răcoros, în tot timpul anului, şi este ocupat de păduri de foioase (fag şi stejar) şi izolat de răşinoase (Pin negru).  Profilul acestor soluri este bine dezvoltat atingând în unele locuri grosimi de 80-100 cm, iar uneori din cauza condiţiilor locale şi eroziunii apare izolat roca la zi.

5.         Solurile brune acide şi solurile podzolice feriiluviale (Bo, Bfe) fac tranziţia către podsolurile humico-feriiluviale din etapa subalpin, desfăşurându-se sub forma unui brâu relativ continuu între 1450 şi 1600 m altitudine.  Actualmente ele sunt situate sub păduri de fag dar înainte au fost păduri de molid. Profunzimea şi permeabilitatea lor, precum şi conţinutul redus de schelet au permis dezvoltarea fagului în bune condiţii.

6.         Soluri brune acide subalpine, podzoluri humico-feriiluviale şi soluri brune podzolice feriiluviale (AB) apar ca un complex sub pajiştile subalpine între 1600-1800 m altitudine fiind însoţite de înţelenire secundară.  Pe ele întâlnim vegetaţie de Pinus montana ssp.  Mugo Juniperus Sibirica, Vaccinium Myrtillus şi Vaccinium Vitis Idaea precum şi pajişti subalpine cu Nardus Stricta, Festuca Supina, etc.

7.         Podzolurile humico-feriiluviale şi solurile podzolice brune feriiluviale (P) acoperă versanţii şi culmea înaltă din vestul şi nordul bazinului Cernei la altitudinea de peste 1750 m până la vârfurile cele mai înalte din etajul alpin al masivului Godeanu şi Oslea.  Ele sunt caracteristice climatului umed şi rece din zonele montane înalte, specifice subetajului molidului şi jneapănului, dar se întâlnesc adesea sub pajişti alpine, unde relieful este mai puţin fragmentat.

8.         Rendzine (negre şi brune), soluri brune şi roca la zi sau format datorită apariţiei masive a calcarelor în bazinul inferior cu precădere versantul stâng tehnic, precum şi în bazinul mijlociu şi superior sub forma unor culmi înguste.  Rendzinele apar în condiţii de teren fragmentat pe culmi şi versanţi puternic şi moderat înclinaţii iar solurile brune la baza versanţilor slab înclinaţi.  Rendzinele sunt ocupate de tufărişuri şi uneori de păşuni şi fâneţe slab productive.  Caracteristic pentru arealul acestui complex este apariţia frecventă a rocii la zi, respectiv a calcarelor sub formă de creste înguste, de abrupturi sau grohotişuri  la baza versanţilor puternic înclinaţi.

9.         Solurile aluviale şi aluviunile se întind ca sectoare mai largi în care s-au format lunci şi terase.  Cele mai mari suprafeţe sunt cuprinse între cheile Cernişoarei şi confluenţa cu Iovanu, la confluenţa Cernei cu Balmoşu, între confluenţele cu Naiba şi Valea Craiovei, între confluenţa cu Bedina şi Şapte Izvoare Calde şi între Băile Herculane şi confluenţa cu Belareca.  Ele sunt soluri cu un conţinut ridicat de substanţe nutritive fiind favorabile atât fâneţilor cât şi culturilor agricole, ceea ce a determinat fixarea unor aşezări umane atât ca localităţi cât şi ca sălaşe şi conace înşirate de-a lungul râului Cerna.